micul print .....

Atunci aparu vulpea.
- Bunã ziua, zise vulpea.
- Bunã ziua, raspunse politicos micul print, care se întoarse, dar nu vãzu nimic.

- Sunt aici, zise vocea, sub pom, sub mãr.
- Cine esti tu? zise micul print. Esti foarte drãgutã…
- Sunt o vulpe, zise vulpea.
- Vino sã te joci cu mine, îi propuse micul print. Sunt asa de trist…
- Nu pot sã mã joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt domesticitã.
- Ah! Pardon, zise micul print.
Dar dupã ce se gîndi, adãugã:
- Ce înseamnã “domesticit"?
- Tu nu esti de pe aici, spuse vulpea, ce cauti tu?
- Caut oamenii, spuse micul print. Ce înseamnã “a domestici"?
- Oamenii, spuse vulpea, au pusti si vîneazã. E foarte neplãcut. Dar cresc si pui de gãinã. Ãsta e singurul lor interes. Tu cauti pui?

- Nu, spuse micul print. Eu caut prieteni. Ce înseamnã “a domestici"?
- E un lucru uitat de mult, spuse vulpea. Înseamnã “a crea legãturi…”
- A crea legãturi?
- Bineînteles, spuse vulpea. Tu nu esti deocamdatã pentru mine decît un bãietel care se aseamãnã perfect cu oricare altul dintr-o sutã de mii de bãietei. Si eu nu am nevoie de tine. Si nici tu nu ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decît o vulpe ca o sutã de mii altele. Dar dacã tu mã domesticesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic în lume. Eu voi fi pentru tine unicã pe lume…
- Încep sã înteleg, zise micul print. Este o floare… cred cã ea m-a domesticit.
- E posibil, spuse vulpea. Pe Pãmînt se întîmplã tot felul de lucruri…
- Oh! Asta nu e pe Pãmînt, spuse Micul print. Vulpea pãru foarte intrigatã:
- Pe o altã planetã?
- Da.
- Existã vînãtori pe planeta aceea?
- Nu.
- Sunã interesant. Dar pui?
- Nu.
- Nimic nu este perfect, suspinã vulpea.
Dar reveni la ideea sa:
- Viata mea e monotonã. Eu vînez pui, oamenii mã vîneazã pe mine. Toti puii se aseamãnã si toti oamenii sunt la fel. Deci mã cam plictisesc. Dar dacã tu mã domesticesti, viata mea va fi cu totul alta, luminoasã. As cunoaste un zgomot de pas care va fi diferit de celelalte. Ceilalti pasi mã fac sã intru sub pãmînt. Al tãu mã va chema afarã, ca o muzicã. Si încã ceva! Priveste, vezi acolo cîmpurile cu grîu? Eu nu mãnînc pîine. Grîul este inutil pentru mine. Cîmpurile de grîu nu înseamnã nimic pentru mine. Si asta e trist! Dar tu ai pãrul blond, aurit. Atunci cînd tu mã vei fi domesticit va fi minunat. Grîul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Si îmi va plãcea zgomotul vîntului prin grîu…
Vulpea tãcu si îl privi îndelung pe micul print:
- Te rog… domesticeste-mã! spuse ea.
- As vrea mult, rãspunse micul print, dar nu am prea mult timp. Am de gãsit prieteni si multe lucruri de cunoscut.
- Nu cunosti decît lucrurile pe care le domesticesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sã cunoascã nimic. Ei cumpãrã de la negustori lucruri fãcute de-a gata. Dar cum nu existã negustori care sã vîndã prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacã vrei un prieten, domesticeste-mã.
- Ce trebuie fãcut? spuse micul print.
- Trebuie sã fii foarte rãbdãtor, rãspunse vulpea. Te vei aseza mai întîi ceva mai departe de mine, cam asa, în iarbã. Te voi privi cu coada ochiului si tu nu vei zice nimic. Vorbirea e izvor de neîntelegeri. Dar în fiecare zi te vei putea aseza ceva mai aproape…
- A doua zi micul print reveni.

- Ar fi fost mai bine sã fi revenit la aceeasi orã, spuse vulpea. Dacã vii, de exemplu, la ora patru dupã-amiaza, voi începe sã fiu fericitã de la ora trei chiar. Cu cît timpul va trece, cu atît voi fi mai fericitã. La ora patru voi fi agitatã si nelinistitã; voi descoperi fericirea! Dar dacã vii fãrã nici o socotealã, nu voi sti la ce orã sã îmi pregãtesc inima… trebuie ritualuri.
- Ce este un ritual? zise micul print.
- E ceva cu totul uitat, spuse vulpea. Este ceva care face ca o zi sa fie diferitã de alte zile, o orã de alte ore. Existã un ritual, spre exemplu, la vînãtorii mei. Ei danseazã joia cu fetele din sat. Atunci joia este o zi minunatã! Mã duc sã mã plimb pînã în vii. Dacã vînãtorii ar dansa nu se stie cînd, zilele ar fi toate la fel si eu nu as avea deloc vacantã.
Astfel, micul print o domestici pe vulpe. Dar o datã si o datã, ora plecãrii fu aproape:
- Ah! fãcu vulpea… voi plînge.
- E vina ta, zise micul print, eu nu ti-as fi dorit rãul, dar tu ai vrut sã te domesticesc…
- Bineînteles, spuse vulpea.
- Dar tu o sã plîngi! zise micul print.
- Bineînteles, rãspunse vulpea.
- Atunci nu cîstigi nimic din asta!
- Ba cîstig, zise vulpea, gîndeste-te la culoarea grîului.
Apoi adaugã:
- Mergi sã revezi trandafirii. Vei întelege cã al tãu este unic pe lume. Vei reveni sã îmi spui adio, iar eu îti voi face cadou un secret.
Micul print plecã sã revadã trandafirii.
- Voi nu sunteti deloc la fel ca trandafirul meu, voi nu reprezentati nimic pentru mine, spuse el. Nimeni nu v-a domesticit si nici voi nu ati domesticit pe nimeni. Voi sunteti precum era vulpea mea. Nu era decît o vulpe ca oricare alta dintr-o sutã de mii. Dar eu mi-am fãcut-o prietenã si acum este unicã în lume.
Trandafirii erau stînjeniti.
- Voi sunteti frumosi, dar sunteti goi de întelesuri, le mai spuse. Nu e nici un motiv sã mori pentru voi. Bineînteles, pentru un trecãtor obisnuit, trandafirul meu este la fel ca voi. Dar el singur este mai important decît voi toti la un loc, pentru cã el este cel pe care l-am udat. Pentru cã el este cel pe care l-am adãpostit cu paravanul. Pentru cã el este cel cãruia i-am omorat omizile (în afarã de douã-trei cît sã aibã si fluturi). Pentru cã el este cel pe care l-am ascultat plîngîndu-se, ori lãudîndu-se, ori, uneori, chiar tãcînd. Pentru cã este trandafirul meu.
Apoi reveni la vulpe:
- Adio, îi spuse el…
- Adio, spuse vulpea. Iatã secretul meu. Este foarte simplu: nu vezi bine decît cu inima. Ceea ce este important nu se aratã ochilor.
- Ceea ce este important nu se aratã ochilor, repetã micul print, ca sã îsi aducã aminte.
- Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tãu îl face atît de important.
- Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu…repetã micul print, ca sã îsi aducã aminte.
- Oamenii au uitat acest adevãr, zise vulpea. Dar tu nu trebuie sã uiti. Esti rãspunzãtor de tot ceea ce ti-ai apropiat, de tot ceea ce ai domesticit. Esti rãspunzãtor de trandafirul tãu…
- Sunt rãspunzãtor de trandafirul meu… repetã micul print, ca sã-si aducã aminte.

Antoine de Saint-Exupery: Le petit prince/Micul print. Capitolul XXI. (http://agonia.ro/index.php/prose/149830/index.html) [traducerea nu e cea mai buna, dar e acceptabila]
QUED: Multi vad, putini pricep!