vesti misionare....20 august

Vesti misionare: Ne-am intors dupa alte zece zile de pe munte, suntem din nou la nivelul marii. Suntem f. f obositi dar stii zicala aceea nu mai pot de bine, pe care o stiu de la Nelu Bonea. Suntem f fericiti, am plecat bolnavi amandoi si cum ti-am mai scris cu alte probleme, si cu ajutorul lui Dumnezeu ne-am intors extraordinar de sanatosi dar epuizati total. Cei de pe munte nu inteleg de ce trebuie sa coboram si sa plecam de langa ei din cand in cand dar s-au obisnuit in final cu ideea. Dunmnezeu face minuni mari acolo. Uneori suntem extraordinar de descurajati si cred ca daca nu ar fi rugaciunile prietenilor nostri nu am face fata. De aceste rugaciuni avem nevoie mai mult decat orice. Sunt momente pe care nu le-am experimentat niciodata, cand suntem chiar la limita unei depresii psihice. Tu stii bine despre ce vorbim noi acuma, spun asta pt ca acest email il trimitem si prietenilor nostri dragi cu care tinem legatura. Sunt multe lucruri pe care nu le poti explica, misiunea aceasta pt noi este completa, ne ofera effort fizic, ne ofera contact cu oameni care nu cunosc evanghelia si o accepta, aici apare satisfactia, impreuna cu prietenia pe care oamenii ti-o ofera pe care nu o gasesti in orase si culmea o gasesti la asa-zisi salbatici. Asa cum ti-am mai spus ne-am intors victoriosi de pe munte, si nu am facut nimic pentru asta, doar am participat, Isus a facut totul. Te raportezi, asa cum ai amintit tu la viata si la oameni si intelegi mai bine ca niciodata ca a lucra pt oameni , inseamna sa lucrezi pt Dumnezeu. Stam uneori si ne gandim ca suntem niste pacatosi si avem onoarea sa lucram impreuna cu Duhul lui Dumnezeu si cu ingerii sai, asta ne umple inima de bucurie iar uneori stam in coliba descurajati total si ne povestim amintiri din copilarie, atunci cand se intampla sa fim amandoi descurajati in acelasi timp. Astazi ne-am intors cu o masina plina de oameni de culoare, de la poalele muntelui din Namoru pana in Luganville si ne-au spus ca ei nu ar rezista pe munte la triburile de kiai, si ca turistii care merg f rar, stau 2 zile si considera asta aventura vietii lor. Si atunci am zis suntem nebuni, sau motivatia noastra este f puternica si nu constientizam asta. In misiune ai tot timpul sentimentul ca nu ai facut destul, Talida zicea ca la sfarsitul unei zile esti dezamagit ca nu putut face mai mult pt ei si atunci ne-am amintit ceea ce ai spus tu ca pt simpul fapt ca tii un copil in brate si te rogi pt el asta face f mult.

Am dus primele doua cuptoare pe munte, mai avem aici material pt inca 2 cuptoare si nu o sa iti vina sa crezi , mai avem inca comenzi pe inca 4 sate kiai, dintre care 2 sate de pigmei, si chiar un al 3-lea sat de pigmei il va folosi ca e aproape de ei. In 10 zile am urcat muntele de 4 ori, iar chiar la inceput am fost dezamagiti din 2 motive. In loc sa caram bagaje grele, ni le-au carat ei si abia am urcat, amandoi eram slabiti si nevindecati complet. Pt ca era ploaie nu am trecut peste zona aceea de peste stanci, ci am trecut raul de 2 ori, cu apa pana la gat, eram eu, gaby la mijloc si seful satului o tinea pe gaby, ne sprijineam in niste bote lungi ca sa nu fim luati de curentul de apa, nu era o problema pt mine si seful satului dar gaby e slaba si o duce apa. Traseul ala ne infioara cand ne gandim la el. Ceilalti ne-au luat electronicele, inclusive lap-topul si au trecut peste stanci, ai impresia ca au ventuze pe talpi. Mai tarziu computerul a devenit o binecuvantare, pt ei, deci a fost o inspiratie buna ca l-am dus. Al doilea punct care ne-a intristat putin, desi veneam cu o masina plina cu saci de mancare si de toate pt ei, cei de la satul morocari, au devenit f gelosi si au scos o minciuna ca celelate sate nu vor sa accepte cadouri de la noi. Le-am dat cadouri totusi pe celelate sate pt ca asa am pregatit si le-au primit cu o bucurie mare, asa ca trebuie sa lucram la modul lor de a gandi ca trebuie sa imparti lucrurile, si ca a fii crestin si cea mai mare bucurie este de a da. Asta ne-a incurcat putin planurile pt ca pe viitor vrem sa atingem satul tataikala si satul custom village maracae, acei oameni goi, dar am facut un plan cu un baiat azs, jimmy care sta in tataikala ca sa mergem pe partea cealalta a muntelui la final si sa le dam paturi si ce mai au nevoie, si 2 cuptoare de paine. Proiectele se inmultesc, cheltuielile sunt din ce in ce mai mari iar prieteni de ai nostril cu suflet mare se ofera sa sposorizeze aceste actiuni. Si ce este cel mai interesant, ca unii oameni au trimis de unde nu am cerut si nici nu ne asteptam. Unii ne-au trimis ceva bani si Dumnezeu le-a dat inapoi dublu, asta a fost o incurajare mare pt noi ca Dumnezeu face minuni prin noi si prin ei si mare e puterea LUI. Noi ne-am tocat demult banii, dar Dumnezeu a raspuns inimaginabil si are grija de asta. Nu am mai apelat la tine, stim ca tu ai cel mai mare proiect pe care l-ai avut vreodata si ne rugam in fiecare seara sa se realizeze acolo in Africa voia LUI.

Ne-ar fi placut sa fim si noi acolo, si toti studentii si misionarii, chiar daca e multa munca, dar ai mediu social, ai fun cu grupul, oricum ramane pt noi un proiect de viitor Africa, pe un termen mai scurt o sa mai vb despre asta. Am coborat intr-o zi de pe munte si am pus inele in ciment in zona aceea periculoasa, apoi dupa alte 2 zile am mai coborat si am instalat franghiile, asa ca acum, ne-am catarat pe acolo la intoarcere pt ca era safe si nu am mai trecut raul. Eram acolo pe stanci cu seful satului si a venit o femeie care vb engleza cu 2 copii si avea simtul umorului bine dezvoltat, am avut fun si am ras mult cu ea. Ne-a spus ca in fiecare zi, din familia ei coboara cineva ca sa hraneasca porcul pe care il au langa rau, interesant 4 ore dus intors... pe urma ne-a intrebat de ce nu avem copii, i-am spus ca nu stim sa facem si trebuie sa ne invete cineva... si a ras...cu o pofta de era sa pice in apa de pe stanci.

La intoarcere de pe munte am vazut si noi ceva in genul ce ai povestit tu la tv la Chicago, seful satului s-a catarat pe un coconut, f inalt, cu o viteza extraordinara. Ne-a aratat si 2 serpi mari care dormeau pe coconut sus, tu stii bine ca mie nu imi plac serpii, imi este rusine sa recunosc asta, ma rog in fiecare zi sa nu ma intalnesc cu asa ceva desi nu sunt veninosi. Am facut primele 9 paini cu acel cuptor, si deliciul lor inca 12 cozonaci cu cacao fructe si coconut, si s-au strans toti sa vada cum facem astea si le-au placut f mult. Au spus ca este Craciunul ca ei atunci mananca paine, si i-am intrebat stiti ce este Craciunul? Si ei au zis ca nu, doar ca atunci mananca bine. Le-am spus ca crestinii cred ca atunci s-a nascut Isus. A fost tare , si seara echipa de tineri s-au dus la pescuit cu harponul si cu echipamentul de scufundat pe care li l-am dat, nu aveau acces la rau acolo jos, reguli absurde locale, aia din primul sat nu ii lasa, si s-au dus mai sus pe rau si au prins mai multi pesti pe care i-au gatit si au fost f buni. Incercam sa le spunem celor din primul sat sa ii lasa ca sa prinda acolo, ca le-am dat cadouri, sa vedem daca vor fi de accord, acum inteleg gelozia lor fata de alte sate. Gaby a incercat sa faca putina scoala cu copii in sat, dar a esuat, cei mari nu aveau rabdare si copii nu au colorat decat putin, asa ca Gaby a trecut la planul b, intr-o zi cu soare a intins o prelata in mijlocul satului si a scos toate cartile de colorat si creioanele, normal s-au adunat toti, dar pe cand sa plece, m-am pus si eu pe burta si am inceput sa colorez si asta a avut un effect asupra lui tabui si a sefului satului care a inceput si el sa coloreze si atunci am zis ca nu exista nici o discrepanta intre copiii si cei maturi, ii bagam pe toti la gradinita unde se face asta, adica la nivelul colorat. Dar impreuna cu tot satul am reusit sa coloram toate cartile pe mai multe pagini ceea ce este f important nuh? Le-am dat si plastelina sa se joace, dar in final au amestecat toate culorile si au facut o minge cu care se jucau ratele si vanatorii joc care banuim ca i-a invat Mario sau tu pt ca e un joc tipic romanesc. I-am invatat sa sara cosca cu numere pe pamant si apoi cu sforile cu care au carat cuptorul de paine, i-am invatat sa sara coarda. Si asta le-a placut asa de mult participau si cei mari si cei mici si au spus ca acum au ce sa le arate la turisti. Au tot timpul sarbatori si invita pe cei de pe alte sate si le fac acolo la nakamal si nu ne lasa acolo pt ca trebuie sa te imbraci cu sap-sapele si gaby sa se dezbrace cu fruze si ei vin afara si ne aduc mancare. In curand probabil ca eu voi participa, acum imi zice gaby ca si ea se va imbraca cu frunze ca sa facem o mare sarbatoare la plecare, ca sa fim si noi ca ei. Le-am spus ca o sa le aduc material ca sa imi faca un sap sapele, unu rosu si unu albastru, dar ei nu au inteles, au zis ca le mixeaza, si eu am zis ca nu, ca alea sunt culorile stelei si nu merge pt mine, eu tin cu cfr-ul, si cu dynamo.

Intr-o dimineata ne-am trezit din nou cu galagie dupa ce ne-au trezit dusmanii nostrii, cocosii satului care sunt vreo 5-6 si in sat se intampla un eveniment ciudat, incercau sa faca o mancare din gaini, dar ei nu le taie gatul ca in Romania, ci le vaneaza cu arcul si cu sageata , asa ca o gaina fugea cu sageata in ea si tot satul era in panica si fugeau sa o prinda. La capitolul mancare am uitat sa iti adaugam ca gaby a facut din nou pt tot satul tot felul de supe de fasole si linte, ligheanele de popcorn le savureaza in cateva minute, dar intr-o zi s-a intamplat sa facem prima mamaliga de pe acel munte, au mancat-o cu o pofta cu supa, desi nu aveam branza, se mirau ce buna e chesta aia yellow... si atunci am zis in sinea noastra ca astia is moldoveni de ai tai. Le-am facut niste ceai, iar ei intr-o cana isi puneau cate 3 lunguri pline de varf cu zahar, le-am dat si orez si mananca pe saturate...

Le-am adus benzina pt generator si primele 2 zile a mers non stop. Le-am adus dvd-uri cu desene animate, pe care de cele mai multe ori sunt obligati sa le opreasca pe la jumate ca nu le digera seful satului, dar daca erau desene animate care le puneam pe lap-top despre Isus erau f atenti , nu se auzea nici o suflare. Le-am adus si un film cu Isus si le-am explicat step by step si au urmarit tot si data viitoare vrem sa ducem si varianta, zefirelii este cam lunga, dar o vom derula acolo unde se vb cam mult si ei nu inteleg. In schimb, au urmarit tot filmul The Gods must be crazy, si alte reportaje care le-am aratat despre ce se face in misiune in Africa, si le-am aratat si filmul ala Tribe pe care l-ai facut cu ei si le-am spus ca multa lume l-a vazut, sunt f mandri de asta. Si le plac f mult pozele cu ei la care comenteaza toti si rad. In schimb povestim mult cu ei despre Isus, din evanghelie, si intrebarile vin din partea lor, la una din discutii a participat si un sef de sat de pigmei si pe fata lui se vedea o bucurie imensa. Rugaciunea a devenit obiectivul lor principal, ne roaga pe noi intotdeauna cand mancam sa facem asta si intr-o zi printre aplauze la sfarsit tavi a strigat amin, a fost primul amin pe care l-am auzit, de fapt tavi este si translatorul nostru si aude cel mai mult. Unul din oameni a f f bolnav si ne-a chemat cu tot satul sa ne rugam pt el si am dorit din toata inima, ca sa se faca bine, pt ca ei sa creada in rugaciune, asa ca a doua zi omul acela, masura cu ruleta la casa de la nakamal, avea o lucrare de facut. Pe urma l-am urmarit statea langa un radio, prind un post din port vila si a ascultat mai multe predici vreo 4 ore. Ne-au spus ca si-ar dori mult sa aiba si o biserica care sa fie si scoala si sa fie cineva permanent cu ei care sa ii invete si sa practice aceste lucruri. S-a imbolnavit si Tafui, a luat si el acel virus si iar ne-am rugat cu tot satul pt el si azi a coborat tot muntele cu noi pana in malotau, unde erau vizitati de un doctor ceea ce se intampla f rar, au si ei promisiunea ca va ajunge si in satul lor, dar nu se stie cand pt ca e f greu sa urci acolo.

Intr-o zi Tafui si cu ceilalti barbati stateau cu mine in povesti si mi-au spus ca f rar vin turisti la ei acolo pe munte, vin ca sa isi faca poze pt ca sunt salbatici, dar niciodata nu au primit nimica de la ei, cu exceptia unuia care le-a dat odata 6 bomboane si au inceput sa contabilizeze ceea ce a facut pilgrim society de cand ai fost tu acolo pana in ziua de azi. Le-am spus ca oamenii care il iubesc pe Isus cu adevarat, au bucuria de a da , de a face cadouri si tot ce au primit in acest interval de timp, au fost de la oameni care il iubesc pe Isus si El i-a invatat sa faca asta, nu vrem sa ne laudam cu nimic eu si gaby tot ce am facut a fost prin puterea Lui Dumnezeu care este f mare, nu avem cuvinte sa explicam cum lucreaza. Ceea ce ei apreciaza f mult, e ca mancam cu ei, din vasele lor si cu mancarea lor desi aproape toti au tbc, am pus asta in mana lui Dumnezeu, daca El va vrea ne vom imbolnavi, daca nu , nu, am facut la plecare un vaccine impotriva dar nu stim in ce masura ajuta acesta. Vizavi de asta, avem un prieten acolo la Lomalinda, care m-a inspirat, sa facem aceste lucruri prin credinta, il cheama Nicu Butoi, el a vizitat leprosii din Romania si i-a imbratisat. Asta este taf. Tafui si-a construit o casa noua in care sa doarma, si are un peisaj de invidiat, se vede insula araki, aore, malo si malekula in zilele senine. Asta a fost un stimulent si alte 4 case au explodat, si ne-au promis ca o sa fie gata pana la urmatoarea aparitie a noastra.

Este o chestie f interesanta, se spala zilnic de mai multe ori, si sunt f curati, nu miros deloc, tot timpul isi curata paduchii si se rad in cap, ca sa scape de ei,completez aici pt prietenii nostri care probabil nu stiu, doru si dorina au fost pe insula tanna , au fost in ceva sat si le-au vb despre igiena cat e de importanta pt sanatate, iar la sfarsit ce au inteles ei? Au intrebat nu sunt pastille pt igiena?, acesti oameni desi mult mai salbatici ca aceia, se spala regulat. Oamenii acestia sunt sensibili si plang la despartiri, cum s-a intamplat si astazi la coboarea de pe munte, de dimineata s-au adunat tot satul si ne-am rugat pt ei si apoi am plecat.

Ne place sa scriem un jurnal cu ceea ce se intampla zilnic. Pt a avea o evidenta pe viitor, o vom pune pe un cd cu poze, am invatat asta de la Mario pt care avem un mare respect pt ce a facut acolo. Omul asta a muncit mult acolo si din putinii bani pe care i-a avut a dat tot pt ei. Deci ne gandeam ca ziua de azi va fi nesemnificativa, pt ca coboram muntele si nu vom avea ce scrie in jurnal, veneam spre casa , desi nu mai stim unde e casa noastra pe planeta acesta. Stii tu zicala americanului, unde iti atarni clopul acolo ti-e casa. Si in loc sa derulam sa avem o casa la cluj cu peisaj, sau oriunde altundeva Dumnzeu a stopat si investitiile noastre in pamanturi nu mai au valoare si ca sa ne invete ceva, ne muta dintr-o coliba in alta. Deci ne gandeam ca nu avem ce scrie in jurnal pe ziua de azi, dar au urmat niste evenimente care ne-au zguduit din nou din temelii, am coborat muntele cu o viteza fantastica, zburam si noi cand nu e ploaie si noroaiele is pe jumatate. La plecare am facut un lucru pe care nu l-am inteles la momentul respective dar l-am facut. Stii, avem jumatate din medicamente sus in coliba si jumatate aici in oras, si ceva imi spunea sa iau cu mine medicamentele din coliba jos. Dupa ce am trecut de satul malotau pe deasupra unei prapastii am trecut peste un bustean mai subtire si am picat intr-o prapastie, busteanul s-a rupt, era vechi si mucegait, caram toate electronicele in rucsac, acolo te poti accidenta f rau si eu am iesit intact fara nici o zgarietura si electtronicele la fel si ne-au vazut un grup de oameni din fata, si s-au speriat tare, au zbierat. Era din nou Jeffrey Carai intr-o ipostura f ciudata. Si ne-am dat seama curand ca cel rau a incercat sa ne opreasca sa ajungem acolo. A plecat cu cateva femei si sotia lui in durerile nasterii spre namoru iar intr-un loc periculos intre stanci ea a nascut, iar acum urla de durere si se tara aplecata, am facut poze le vom atasa la urma, pt ca i-am cerut voie si am zis ca ti le vom trimite si tie si a acceptat, dar in trusa de medicamente aveam ultimele 2 fiole de algocalmin sii le-am turnat intr-o nuca de cocos ca sa le bea, f interesant cum am ajuns acolo la momentul potrivit cu acele medicamente pe care m-am mirat ca le-am luat cu mine. Ne-am rugat cu ei impreuna in acele momente, iar acum credem ca sunt oki, copilul era bine, am vazut si noi un copil la 5 minute dupa nastere. Noi nu suntem doctori, nici macar asistenti medicali, si aici am oferit mult ajutor, numa asa cat am putut cu medicamente mici si cu bandaje si Dumnezeu i-a vindecat pe oameni, desi cel rau ne vrea ineficienti si nenorociti cazuti in prapastie. Cu cateva zile cand montam franghiile, gaby a pozat o femeie draguta cu un copil in brate si eram putin suparat ca ea nu a pozat faza cea mai tare, femeia a trecut raul cu apa pana la piept si ea il tinea pe copil deasupra capului, eu eram sus pe stanci , dar acum avem poze de la o femeie care a nascut pe marginea unei prapastii langa un rau. Eu nu stiu ce vrea sa ne invete Dumnezeu cu toate chestiile astea. Dar suntem uimiti prin ce stituatii dificile ne trece si sum lucreaza cu noi la extreme in toate punctele si noi nu suntem decat niste spectatori. Puterea LUi e fantastica, si ne arata in fiecare clipa cat de mult ii pasa de noi oamenii de peste tot, oricine am fi si ce minuni poate sa faca pt noi. Va multumim celor care va rugati pt noi, asta face extraordinar de mult, pt noi si sunteti o veriga in acest lant de binecuvantari de care avem toti parte. God bless you all, mircea de data asta solist vocal si gaby la clape. In urmatoarele emailuri vom pune mai multe poze, aici in Vanuatu se incarca f greu, deci vor veni pe parcurs.