plec.ti-ai uitat chipul privindu-mi lacrima din oceanul de oameni si zambetul din rotita timpului.
sper ca vei simtii cum lacrima si zambetul din oceanul zugravit in ochii mei iti vor mangaia chipul.
ai chemat ochii mei ce i-ai privit stand pe o banca, sa-mi furi trairile sa fie numai ale tale.
mi-ai iubit in umbra pomilor din parc destinul ce inca il cautam.
pandind sorbeai un vis al meu ce se lipea de scoarta de copac ce-o mangaiam.
dar nu credeai ca visul meu erai,dar eu stiam ca te voi saruta si nu voi mai visa.
mi-era dor de tine si in somn eu te puteam avea,iar tu departe de tine in vise ma aveai.
cand m-am apropiat inchisu-ti labirint s-a faramat, iar mangaierea mea ocean a zugravit cu-o lacrima si un zambet pe chipul tau.
plec...sperand ca intr-o zi vei stii sa crezi ca vei gasi in parc o lacrima ce cheama colt de suflet sub umbra unui pom.
dragoste trista...de ce eu nu i-am spus ca nu sunt unde vrea?............................................................................................................................................
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu